O reconstituire forensică a fluxurilor financiare, a cronologiei verificate și a celor patru întrebări reale dintr-un dosar de aproape șapte miliarde de dolari
În 24 de ore, între seara de miercuri, 20 mai 2026, și dimineața de joi, 21 mai, Guvernul României a avut două poziții publice diferite despre același dosar strategic. Miercuri seara, la B1TV, premierul demis și interimar Ilie Bolojan a anunțat că a notificat Ambasada Statelor Unite despre dorința de a închide proiectul reactoarelor modulare mici de la Doicești, județul Dâmbovița. Joi dimineața, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogioiu, a corectat formularea: „nu s-a pus problema opririi acestui proiect”, doar a unei reanalize, iar parteneriatul strategic cu Statele Unite „nu este în pericol”. Această contradicție nu este nuanțare diplomatică. Este pierderea controlului mesajului pe un dosar de aproximativ șapte miliarde de dolari, anunțat personal de președintele Joe Biden la Summitul G7 din mai 2023, ale cărui contracte au fost girate de o companie de stat și a cărui decizie finală de investiție a fost aprobată în februarie 2026.
Cronologia, pentru a fixa documentele înaintea retoricii. Parteneriatul SUA – România pe SMR-uri a început în martie 2019, prin memorandumul de înțelegere între Nuclearelectrica și NuScale Power, semnat în prima administrație Trump, în logica Inițiativei celor Trei Mări. La sfârșitul anului 2021, Nova Power & Gas, parte a grupului clujean E-INFRA al fraților Teofil Ovidiu și Simion Adrian Mureșan și al partenerului Marian Pantazescu, a cumpărat amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune de la Doicești cu aproximativ cinci milioane de euro, declarând oficial că vrea să construiască o centrală pe gaze și un parc fotovoltaic. La câteva luni distanță, în februarie–martie 2022, începeau discuțiile pentru ca exact acel sit să devină primul amplasament SMR din Europa Centrală și de Est. În septembrie 2022 a fost înființată RoPower Nuclear SA, compania de proiect, deținută în proporții egale de Nuclearelectrica și Nova Power & Gas. În mai 2023, Biden a anunțat la G7, alături de Klaus Iohannis, un pachet inițial de 275 de milioane de dolari. În iulie 2024 s-a semnat contractul FEED Faza 2 cu Fluor Corporation. În octombrie 2024, US EXIM Bank a aprobat un credit ferm de 98 de milioane de dolari. În vara lui 2025, Nova Power & Gas a vândut terenul către RoPower Nuclear. În septembrie 2025, statul român, prin Ministerul Energiei – atunci sub conducerea ministrului PSD Bogdan Ivan – s-a abținut de la votul care ar fi adus fondul sud-coreean DS Private Equity ca acționar al companiei de proiect. În februarie 2026, acționarii Nuclearelectrica au aprobat decizia finală de investiție. În 17 martie 2026, Bolojan a comunicat primele îngrijorări noului ambasador american Darryl Nirenberg. În 15 mai, primul atac public detaliat, prin interviul de la HotNews. În 20 mai, anunțul de la B1TV. În 21 mai, retragerea diplomatică prin Dogioiu.
Pe această cronologie, suma de „240 de milioane de dolari pentru un teren și niște hârtii”, invocată retoric de premier, capătă conturul real. Cifra exactă autorizată de acționarii Nuclearelectrica este de 243 de milioane de dolari – plafonul împrumutului acordat de compania de stat companiei de proiect, prin Contractul-Cadru de Împrumut numărul 1 din 16 august 2023, majorat prin al treilea act adițional în iulie 2024. Dobânda contractuală: 12% pe an. Capitalul social al RoPower Nuclear, la înființare, a fost de aproximativ opt milioane de euro, divizat egal: patru milioane de la Nuclearelectrica, patru milioane de la Nova Power & Gas. Atât – și nimic mai mult – reprezintă aportul în numerar al partenerului privat în această companie. Tot restul finanțării a fost asigurat prin împrumutul Nuclearelectrica.
Din această linie de creditare de 243 de milioane de dolari, banii au mers, până în mai 2026, în patru direcții principale. Prima destinație, și cea mai politic încărcată, este terenul. În vara lui 2025, Nova Power & Gas a vândut situl energetic de la Doicești către RoPower Nuclear. Versiunea oficială a vânzătorului, comunicată după declarațiile lui Bolojan, vorbește despre o tranzacție de aproximativ 24 de milioane de euro pentru un pachet care includea 50 de hectare, o stație de transformare 110 kV/MT, șase linii electrice aeriene, transformatoare, clădiri și echipamente. Surse din Nuclearelectrica, citate de HotNews în decembrie 2025, au indicat o sumă reală mai apropiată de 40 de milioane de euro. Indiferent care cifră este exactă, prețul de cumpărare al aceluiași teren în 2021 a fost de aproximativ cinci milioane de euro. Multiplul, deci, este între patru și opt, într-un interval de mai puțin de patru ani, pe un activ ales pentru un proiect pe care vânzătorul îl negocia simultan cu cumpărătorul. Cumpărător și vânzător succesiv: aceeași companie privată. Sursa banilor: împrumut de la aceeași Nova Power & Gas către RoPower Nuclear, garantat cu același teren, cu dobândă identică de 12%.
A doua destinație este FEED Faza 2, contract semnat în iulie 2024 între RoPower Nuclear și Fluor Corporation, multinațională americană de inginerie cu sediul la Irving, Texas, listată la New York, cu cifră de afaceri anuală de aproximativ 15 miliarde de dolari și acționar majoritar al NuScale. Contractul a fost semnat formal cu Fluor Transworld Services, sucursala din București. NuScale a fost desemnat subcontractor. Valoarea estimată: 156 340 606 dolari. Modalitatea de plată: la oră, în funcție de costurile efectiv suportate de prestator, deschisă la majorări. Durata: până la 15 luni. A treia destinație este FEED Faza 1, semnat în 4 ianuarie 2023 direct între NuScale Power și RoPower. A patra include costurile administrative ale RoPower, taxele de licențiere, evaluările independente, due diligence-ul juridic și subcontractările către firme de avocatură și inginerie românești.
În octombrie 2024, US EXIM Bank a aprobat un angajament financiar ferm de 98 de milioane de dolari pentru RoPower Nuclear, prin programul Engineering Multiplier Program, destinat finanțării contractelor de export Fluor – RoPower. Aproximativ o treime din suma plătită americanilor pentru FEED 2 se va întoarce, deci, oficial în SUA, ca rambursare a creditului EXIM, „susținând 400 de locuri de muncă în Statele Unite”. Acesta este mecanismul.
Harta beneficiarilor reali se desenează singură. Au încasat efectiv bani: Nova Power & Gas, cu un profit imobiliar net între 19 și 35 de milioane de euro din revânzarea terenului către o companie pe care o co-deține cu statul, plus dobânzile de 12% pe împrumutul de finanțare a tranzacției; Fluor Corporation, cu un contract de până la 156 de milioane de dolari plătiți la oră; NuScale Power Corporation, cu plățile pentru FEED 1, FEED 2 ca subcontractor și licențierea tehnologiei – sume pe care le-a recunoscut în raportările sale către SEC drept „acord generator de venituri” esențial pentru supraviețuirea sa financiară într-un moment în care veniturile companiei au scăzut cu 95,5% an la an în trimestrul întâi 2026, iar acțiunea a pierdut peste 80% din valoare față de octombrie 2025. Au girat riscul: Nuclearelectrica – companie deținută în proporție de 82,49% de statul român prin Ministerul Energiei – și, prin ea, contribuabilul român.
Aici se vede asimetria structurală a parteneriatului 50/50. Pe hârtie, Nuclearelectrica și Nova Power & Gas sunt acționari egali. În practică, până în mai 2026, expunerea financiară reală a Nova în această companie de proiect este de patru milioane de euro la capitalul social – atât. În același timp, Nova a încasat, prin revânzarea terenului, o sumă de patru până la opt ori mai mare decât prețul ei de cumpărare, fără să suporte un risc proporțional din cheltuielile FEED. Dacă proiectul reușește, profiturile se împart egal. Dacă proiectul eșuează, pierderea revine companiei de stat, fiindcă ea este creditorul, iar singura garanție reală – ipoteca pe teren – are valoarea pe care chiar tranzacțiile acestui dosar au stabilit-o, adică una controversată. În limbaj de audit, aceasta este o structură de transfer de risc dinspre privat spre public, în paralel cu o structură de transfer de cash dinspre public spre privat.
Un episod aproape ignorat de discuția publică actuală, dar revelator pentru poziția statului, este negocierea cu fondul sud-coreean DS Private Equity, prin vehiculul DSPE Beta Private Equity Fund. În septembrie 2025, acționarii Nuclearelectrica au fost chemați să aprobe un acord prin care DS Private Equity ar fi intrat în RoPower Nuclear cu 39,5%, în urma unei majorări de capital de la opt la 172 de milioane de euro. Sud-coreenii ar fi adus 68 de milioane de euro și sunt, totodată, acționari ai NuScale Power. Ministerul Energiei s-a abținut. Această abținere, dintr-o perioadă anterioară crizei politice care a dus la demiterea Guvernului Bolojan, sugerează că statul român a început să tragă pe dreapta cu jumătate de an înainte ca subiectul să devină public. Întrebarea cine a tras pe dreapta, în interiorul aparatului de stat, și de ce, rămâne deschisă.
Dincolo de banii deja cheltuiți, există patru îndoieli tehnice reale care trebuie tranșate independent de orice ceartă politică. Prima este amplasamentul. Documentat de Jurnalul încă din 2024, situl de la Doicești se află în vecinătatea unui zăcământ de gaze naturale la mai puțin de 200 de metri adâncime. Incidentul Soceram – săpătura neautorizată din care a ieșit gaz din pământ și care a suspendat circulația feroviară în zonă timp de aproape un an din cauza riscului de explozie – este verificabil. Pentru o centrală nucleară, această realitate geotehnică nu este insurmontabilă, dar nici banală. A doua este situația financiară a NuScale: lichiditate solidă de un miliard de dolari, dar venituri prăbușite, pierdere netă în creștere, acțiuni colective de tip securities fraud în derulare legate de partenerul ENTRA1, niciun reactor livrat până astăzi. A treia este precedentul Carbon Free Power Project din Idaho, anulat în noiembrie 2023, cu configurație identică – șase module de 77 MW, total 462 MW – după ce costul total a crescut de la cinci la peste nouă miliarde de dolari și prețul țintă al energiei a urcat cu 53%, de la 58 la 89 de dolari pe megawatt-oră. A patra este prețul de vânzare al energiei produse la Doicești, anticipat în studiile FEED ca fiind peste prețul actual al pieței – exact problema care a îngropat proiectul american.
Pe partea politică internă, proiectul a fost lansat și consolidat sub doi miniștri ai Energiei din Partidul Național Liberal: Virgil Popescu, în mandatul căruia s-a constituit RoPower Nuclear și s-a selectat amplasamentul, și Sebastian Burduja, în mandatul căruia s-au semnat FEED 2 și s-au aprobat finanțările EXIM. Burduja este, din august 2025, consilier onorific al premierului Ilie Bolojan. Premierul critică astăzi public un proiect derulat de propriul consilier și de filiera de partid căreia el însuși îi aparține, fără să rostească numele firmelor și ale acționarilor privați care au beneficiat efectiv. Pe partea constituțională, conform articolului 110 alineatul 4 din Constituția României, guvernul demis exercită „numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice”. Notificarea unei ambasade străine, prin presă, despre intenția de a închide un proiect strategic bilateral nu se încadrează în această definiție.
Pe partea americană, contrar narațiunii care prezintă proiectul drept moștenire exclusiv Biden, coloana politică este bipartizană. Memorandumul fondator este din 2019, în prima administrație Trump, în logica Inițiativei celor Trei Mări. Promovarea politică maximă și pachetul de 275 de milioane de dolari de la G7 sunt din mandatul Biden. Decizia finală de investiție și continuitatea administrativă din 2026 sunt sub a doua administrație Trump, care, până la data acestui text, nu a transmis nicio decuplare publică. Continuitatea bipartizană pe partea americană rămâne intactă.
Concluzia se desprinde singură din reconstituire. Cele patru îndoieli tehnice ale proiectului sunt reale și legitime. Asimetria parteneriatului 50/50 este documentată în raportările publice ale companiei de stat. Transferul de avere către un grup privat clujean fără istorie nucleară este verificabil în actele depuse la BVB. Abținerea statului din septembrie 2025 sugerează că semnale interne existau de mult, fără să devină publice. Iar declarațiile retorice ale unui premier demis nu pot înlocui ceea ce dosarul cere efectiv: un audit independent al fluxului de 243 de milioane de dolari, o evaluare reală a terenului în condiții de piață, o analiză actualizată a fezabilității economice în lumina precedentului Idaho și o tranșare publică a riscului seismic.
Întrebările sunt corecte. Persoana care le pune este greșită. Momentul este greșit. Canalul este greșit. Iar oamenii care au cele mai multe motive să nu vrea răspunsuri sunt exact cei pe care nimeni nu îi numește pe nume. România nu are nevoie nici de un Doicești construit cu orice preț, nici de un Doicești înmormântat de o ceartă internă PNL. România are nevoie de o reconstituire forensică publică a banilor deja cheltuiți, condusă de o autoritate care să nu fie nici parte a problemei, nici parte a unei tabere – Curtea de Conturi, ANAF, DNA, în această ordine.
Restul este zgomot.
𝑻𝒉𝒊𝒏𝒌 𝑨𝒉𝒆𝒂𝒅.